miercuri, 28 februarie 2018

(a n t i) c a m e r a


are you trying to read this? aqui vou algaraviar



pe stânga
puteți vedea ușa de la c.v.,

pe rafturi
niște foi
despre ce au făcut unii și alții
(mi-am notat ce am crezut
în momentul respectiv)

pe dreapta
puteți vedea televiziunea mea,
ce mai citesc și
ce-mi mai amintesc


aveți grijă la foile împrăștiate pe jos
(ultimele chestii pe care le-am mai făcut
și ce încerc să termin...
)





păzea! vine              o m u l   d e   c o m p a n i e
uite aici niște încercări




*******ȘTIRI//NEWS*******
2017-02-05 A început lucrul la ALEXANDRIA, prima dintr-o serie de monografii poetice dedicate unor orașe românești care sunt adeseori caracterizate ca „locuri unde nu se întâmplă nimic”. Volumul va fi însoțit și o serie de manifestări care vor avea loc anul acesta în orașul Alexandria, alături de „rotocolarii” Ovia Herbert și Vali Nicolae.

[I have started executing ALEXANDRIA, the first in a series of poetic monographs on certain Romanian cities that are often described as 'places where nothing happens'. The book will be accompanied by a series of events/performances that will take place this year in the city of Alexandria, in collaboration with Ovia Herbert and Vali Nicolae, members of a group of local poets, „grupul rotocolarilor”.]

2017-02-03 As a tribute to Gertrude Stein (born today in 1874), I have published on khora impex a suite of collated phrases from her oeuvre, this makes an ingredient in a mixture which has banana in it. It will be followed in the future by other variations on Gertrude Stein texts and, of course, my long-anticipated Romanian version of Tender Buttons, from which I have previously published some drafts on traducerile de sâmbătă (the saturday translations). More news later this year.

[Ca un tribut scriitoarei Gertrude Stein (născută azi în 1874), am publicat pe khora impex o suită de fraze decupate din opera ei, this makes an ingredient in a mixture which has banana in it. Va fi urmată în viitor de alte variațiuni pe texte de Gertrude Stein și, desigur, de îndelung-așteptata versiune românească a Tandrelor butoane, din care am publicat în trecut niște ciorne pe traducerile de sâmbătă. Voi mai reveni cu vești pe parcursul acestui an.]

2017-02-02 A Bibliography of Conceptual Writing has returned on-line on Lulu. This edition (v1.01) is revised and, hopefully, optimised for their printing services. I have ordered now a copy, waiting to see if the book is now ok.

[A Bibliography of Conceptual Writing (Bibliografia literaturii conceptuale) a revenit pe Lulu, de unde poate fi din nou comandată. Ediția aceasta (v1.01) este revizuită și, sper, optimizată pentru procesul lor de tipărire. Am comandat acum un exemplar, să văd dacă este acum în regulă cartea.]

2017-02-01 Lulu have withdrawn A Bibliography of Conceptual Writing for the time being, due to a technical error. Stay tuned for a new edition and apologies if you were among those who ordered it.

2017-01-31 Came up with a new concept: l-b-r, a book (in Esperanto?) of proposed messages for aliens that offer a more feminist/deconstructivist/posthumanist description of human reality than our retro 'space-age' attempts.

[Un nou concept mi-a venit în cap: l-b-r, o carte (în Esperanto?) de propuneri de mesaje pentru extratereștri care să ofere descrieri mai feministe/deconstructiviste/postumaniste ale realității umane decât încercările noastre retro, din vechea „eră spațială”.]

2017-01-30 Am apărut în ultimul număr al revistei Tribuna cu un articol despre antologia POEMARȚI și fenomenul „grupului de la Constanța” (vezi pagina 9).

2017-01-29 Colour is a chapbook by derek beaulieu that I have recently "translated" in... colours. Here it is and I hope you enjoy this mindless fun... yes, I know, we're on the brink of collapse and I'm not pretending this will change anything in anyone, but I just felt like doing it.

[Colour (Culoare) este o plachetă de derek beaulieu pe care am „tradus”-o de curând în... culori. Iată, sper că  o să vă placă această distracție juvenilă... da, știu, suntem pe marginea unei prăpăstii, dar măcar nu pretind că această joacă va schimba ceva în cineva, însă am simțit pur și simplu nevoia de a o realiza.]

2017-01-27 The first books to be released on khora impex, more coming soon: KI 001 - A Bibliography of Conceptual Writing (compiled by yigru zeltil) // KI 002 - Poetica non-separabilă a interfeței. O topologie futorologică a derealizării. (Sebastian Big).

2017-01-25 Întârziat la aniversarea lui Paul Vinicius, am publicat cu întârziere pe Facebook un ciclu de poeme care se numește nopți la maximum. dimineți voalate, în care m-am folosit de fragmente din volumul cu același nume al lui Vinicius.

2017-01-24 Published on my Facebook feed a text called SO THIS IS HOW POETRY LOOKS LIKE IN THE 21ST CENTURY MARKETPLACE, consisting of an appropriation of sponsored poetry books listed by Amazon (in which, ironically, the canon of premodern poetry is buried underneath pages of obscure, often self-published authors).

2017-01-21 A Bibliography of Conceptual Writing is coming soon...

2017-01-18 O lectură nouă (filmată, ca de obicei, de Alina Pachițanu) dintr-o poezie veche, primul meu text din volumul cacao, și anume preludiu prenatal.

2017-01-17 As a reaction to the recent gesture of Mircea Cartarescu of accepting the Mihai Eminescu ”Opera Omnia” award (in spite of the fact that the very same Cartarescu rejected his nomination last year), I have made a radical manifesto called Towards an anti-institutional literary practice. Otherwise, I have littered FB with my disappointment, as rejecting the award would have been a clear-cut sign of solidarity towards the reformists of the Romanian Writers' Union. Sadly, it was just an illusion to me that Cartarescu would make such a heroic gesture in front of his own professor. The Darth Vader effect proved stronger...


2017-01-12 Un nou text pe Gazeta de Constanța, Ziua când ne-au obligat să ne gândim.

2017-01-09 Am publicat într-o doară pe rețeaua literară (!) ceva care se numește... Conceptualism. Schițe pentru o (perpetuă?) introducere.

2017-01-07 Note de jurnal despre o potențială rescriere a textelor mele timpurii, din 2007-2008. În toamna aceasta se vor împlini zece ani de când citesc și scriu în mod constant.

2016-12-28 Cronica ediției speciale (23 decembrie) a Atelierelor Tomis, Instabilopozi. Aici puteți vedea și textele care au fost citite, printre care și cel care îmi „aparține”, din viața unui adult.

2016-12-22 Un nou material pe YouTube, întrebări frecvente (f.a.q.).

2016-12-20 Prima producție marca khora impex, un poem concret/sonor: sunt sunet.

2016-12-14 Propun un „concurs” pentru 2017: scrieți poeme despre/din/pe lângă cele mai variate zone ale Constanței trecute, prezente și - de ce nu? - viitoare. Orice (punct în) spațiu, oricât de prozaic ar fi, nu numai Cazinoul, falezele... Din materialul acesta pe care îl puteți pregăti, din ce voi mai scrie și eu, din ce s-a mai scris de-a lungul timpului despre peninsulă, Mamaia, Tomis Nord, CET ș.a.m.d. s-ar putea face aproape o monografie poetică a orașului Constanța, nu doar o „antologie tematică”.

2016-12-01 Debut (rebut?) în ultimul număr din Liceul Cosmic, CTRL+S.

2016-11-20 Am făcut rost, în sfârșit, de un exemplar din prima carte pe care am corectat-o pentru Tracus Arte: Introducere în poezia americană modernă de Serge Fauchereau.

2016-11-17: Primul meu eseu în noua revistă Cultura, Răcirea vremii...

2016-11-03: Am citit în Cluj, împreună cu Vlad A. Gheorghiu, la Nepotu' lui Thoreau. Sau, mai exact, am performat poemul uleiuri volatile, într-o variantă nouă, în care cred că am mers până la capăt...

2016-11-01: O participare la cenaclul improvizat al Facultății de Litere a Universității Ovidius din Constanța...

miercuri, 8 februarie 2017

articole textile

cronici&polemici


Bogdan Papacostea este „Bătăuș” (16 ianuarie 2017, revistatomis.ro)

Euforie în „vidul ovid” (Revista Tribuna, nr. 344, 1-15 ianuarie 2017)

Ziua când ne-au obligat să ne gândim (12 ianuarie 2017, Gazeta de Constanța)

Instabilopozi – a noua ediție a Atelierelor Tomis (27 decembrie 2016, revistatomis.ro)

Atelierele Tomis 8: Marius Pârlogea (Ma Parlo) (3 decembrie 2016, revistatomis.ro)

Răcirea vremii (Cultura, seria a III-a, nr. 6, 17 noiembrie 2016)

Le bon Nobel: Dinspre literatură contra Literaturii (17 octombrie 2016, revistatomis.ro)

De la fracturi la rețele [Despre: Grațiela Benga, Rețeaua: poezia românească a anilor 2000] (Observator Cultural, nr. 841, 22-28 septembrie 2016)

Atelierele Tomis: Ștefan Manasia (17 august 2016) (24 august 2016, revistatomis.ro)

Marea disecție: Iulia Militaru & Co., Confiscarea bestiei. O postcercetare, frACTalia, 2016 (2 august 2016, revistatomis.ro)

Scârba lui Tzara este și scârba mea (29 iulie 2016, Revista Timpul)

Atelierele Tomis, prima ediție: despre „Cazemata” lui Tudor Ganea (13 iulie 2016, revistatomis.ro)

Dada și chiar așa - Marius Hentea, TaTa Dada: Adevărata viață și celestele aventuri ale lui Tristan Tzara, traducere de Daniel Clinci, Tracus Arte, 2016 (1 iulie 2016, revistatomis.ro)

Înserare îmbuteliată: Înserare pe Bosfor. Antologie de poezie contemporană turcă, traducere de Niculina Oprea, Tracus Arte, 2015 (14 iunie 2016, revistatomis.ro)

BookFest 2016: cărți de colo până colo (8 iunie 2016, revistatomis.ro)

Trusă pentru timpuri noi (10 mai 2016, Gazeta de Constanța)

(Ne-)Limitele poeziei (29 aprilie 2016, Gazeta de Constanța)

Din Constanța de acum aproape două decenii (22 aprilie 2016, Gazeta de Constanța)

Poemul săptămânii: „cerule portocaliu” de Vlad Drăgoi / „calc numai pe unde se retrag valurile” de Dumitru Bădița / „în habitat” de Gabi Eftimie / „vreau să faci ceva numai pentru mine” de Alexandru Cosmescu / „intrarea trenului în tunel” de Alexandra Turcu / „uite ce ți-am cumpărat” de Vasile Leac / „funk și brînză de capră” de Matei Hutopila / „Și mai mult nisip” de Andra Rotaru / „Liniștea din camera mamei” de Dmitri Miticov / „eco-ego” de Dana Catona / „dumnezeu s-a născut în america și a uitat sufletele într-un lagăr comunist” de Andrei Dósa / „…ster” de Ioan Șerbu / „Tripon” de Vlad Moldovan / „nimic nu trebuie” de Ligia Pârvulescu / „Instalația” de Alex Văsieș (ianuarie-aprilie 2016, Gazeta de Constanța)

Cabaret Călinescu [Mihai Zamfir, Tzara înainte de Tzara] (13 martie 2016, Fabrica de Literatură)

Erwin Kessler, Culorile avangardei

Michael Finkenthal, D. Trost. Între realitatea visului și visul ca realitate, Tracus Arte, 2011

Câțiva poeți tineri ai ultimilor ani (text inițial programat pentru un site literar)


Poezia vaporwave [Sebastian Big, Vată de sticlă, Charmides, 2015] (1 ianuarie 2016, Fabrica de Literatură)

Daniel Clinci, Avangardă și experiment. De la estetica negativă la cultura postmodernă, Tracus Arte, 2014 (22 decembrie 2015, Fabrica de Literatură)

Eminescu versus Eminem. Remiză [Lucian Boia, Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea și desfacerea unui mit, Humanitas, 2015] (12 decembrie 2015, Gazeta de Constanța)

Circ, pâine și niște cărți [Gaudeamus Internațional] (25 noiembrie 2015, Gazeta de Constanța)

Avangardele de peste gard (8 noiembrie 2015, Fabrica de Literatură)

Sacrificiul artei - clișeu și realitate cinică (Cazul Radu Aldulescu) (26 octombrie 2015, Gazeta de Constanța)

Poezie cu rimă (11 octombrie 2015, Gazeta de Constanța)

Mașina de trăire: Gabi Eftimie, nordul e o stare de spirit, Charmides, 2014 (Ex Ponto, nr. 3(48), XIII, iunie-septembrie 2015)

Poezia Europei – dezbaterea din cadrul festivalului Poezia e la Bistrița (2015) (22 iulie 2015, Fabrica de Literatură)

Efectul Chifu: poezia-clătită (6 iulie 2015, Fabrica de Literatură și Grupul pentru Reforma USR)

Poezie „fotografică” și „cinematografică”... [George Nechita & Michele Bressan vă prezintă T, Master Print, 2014; Ștefan Ivas, mila schimbă gustul cărnii, Casa de Editură Max Blecher, 2014] (Ex Ponto, 2015)

Moara de vânt s-a dărâmat. Despre (și pe lângă) „afacerea Opera Omnia” (1 februarie 2015, Fabrica de Literatură și Grupul pentru Reforma USR)

Confuzie vrac (2 decembrie 2014, Fabrica de Literatură și Grupul pentru Reforma USR)

Bateriile nu sunt incluse în preț: o introducere în poezia conceptuală (Poesis Internațional, nr. 2 (12), 2014)

La limită: Vlad Drăgoi, Metode, Casa de Editură Max Blecher, 2013 (august 2014)

Poezia română din ultimii ani - o panoramă descriptivă (Ex Ponto, nr. 3(44), XII, iulie-septembrie 2014)

Poezia portugheză postbelică și contemporană (I-IV) (martie-septembrie 2014, Azi Citesc)

Alexandru Cosmescu, Un spațiu blând, care mă primește cum m-ar îmbrățișa, Editura Cartier, 2013

Vînt potrivit pînă la tare, ediția a doua, Tracus Arte, 2012 (în curând)

„Mofturi și semne, monșer!” [Mihai Vieru, Aer în iarbă, Casa de Pariuri Literare, 2012] (Poesis Internațional, nr. 12, martie 2013)

Ștefania Mincu, Starea poeziei III, Editura Palimpsest, 2011 (în curând)

Mircea Cărtărescu/Traian T. Coșovei/Florin Iaru, Ion Stratan, Aer cu diamante, ediția a doua, Humanitas, 2010 (Tomis, anul XLVI, nr. 490, ianuarie 2011) 

Topârceanu, cel mai mare avangardist român (Tomis, anul XLV, nr. 489, decembrie 2010) 


DADAoza din sânge [Tom Sandqvist, DADA EST] (Tomis, anul XLV, nr. 488, noiembrie 2010)

Alice Drogoreanu, Fang, BrumaR, 2010 (Agonia) 

„Și uite-așa mileniile trec, avangardele rămân” (Tomis, anul XLV, nr. 487, octombrie 2010)

Ceasul cu lacrimi în loc de minutar [Iulia Pană, Contrasecunde, BrumaR, 2008] (Agonia)




texte practice

din viața unui adult (fragment) (27 decembrie 2016, revistatomis.ro)

CTRL+S (1 decembrie 2016, Liceul Cosmic)

uleiuri volatile (fragmente) (Tribuna, nr. 338, 1-15 octombrie 2016)

L I N I Ș T E (octombrie 2016, SEMI SILENT)

ne compromitem zilnic (29 noiembrie 2013, Blog CDPL)

Valea Prahovei (Zona Literară, nr. 7-8, iulie-august 2013)

și acum să ascult puțin neon indian / Geometria lui Geo / fată dragă (26 februarie 2013, ADN literar)

Yigru Zeltil, Cacao [Sfidând relele maniere / câteva obiecte / și acum să ascult puțin neon indian / nu e doar o promisiune: din când în când mă trezesc cu o stare de bine fără motiv] (Tiuk!, noiembrie 2012)

Golful ascuns / Cum vă place / Romanța hologramelor / În altă parte făceam lucrul pe care îl gândeam / Palatul de zahăr / Ceainăria (Ex Ponto, nr. 3(36), iulie-septembrie 2012)

„Rocă barocă sau Stampă negustorească” / „Ciment cu lapte” / Căsătoria culorilor / „Albastru de Curaçao” / „prefață albastră” / „Facultatea de Pustnici” (Ex Ponto, nr. 4(29), anul VIII, octombrie-decembrie 2010)

Monografia ciocolatei roz / Horia Bottea - Panorama ornithotextului / E•mi•nes•tea (Tomis, XLV, nr. 484, iulie 2010)

„Anotimpul neanticipat” / „E•mi•nes•tea” / „o linguriță deasupra mării lingurice” (Agora, X, nr. 40, iulie 2010)



texte academice

Poziția în câmpul literar a „grupului de la Constanța” (în curând) 

De la dadaism la „noul academism” - participare la Simpozionul Naţional „Craiova şi avangarda europeană”, ediția a IV-a: CENTENAR DADA (în curând)

O caricatură a decadenței: „Cenaclul de pe strada Amurgului” de Sașa Pană (în curând)

Petre Stoica: metamorfoze ale poeticului (teză de licență) (în curând)

Despre colajele lui Gherasim Luca (în curând)

Vocabule obsesionale în proza scurtă a lui Dumitru Țepeneag (Andrei Bodiu/Adrian Lăcătuș/Maria Ghiurțu, coord., Literatura română contemporană: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag, Lucrările Colocviului național universitar de literatură română contemporană, Ediția a X-a, Brașov, 25-26 aprilie 2013, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2013)

Elemente manieriste în poezia lui Ilarie Voronca (sesiunea de comunicări a Facultății de Litere a Universității Ovidius din Constanța, 2012)




a r t ă

? (în curând)

Despre: Alexandra Croitoru, Brâncuși. O viață veșnică, IDEA, 2015

Ecaterina Vrana, Coasa era pui, Vellant/MARe, 2015 (Revista ARTA #19, 2016)

Andreea-Lorina Buțincu, Skinned, Suprainfinit Gallery, 2015 (ianuarie 2016, Revista ARTA online)

Petru Lucaci, Dressing the Body, MAC, 2015 (septembrie 2015, Revista ARTA online)

*

„Experimentăm să vedem ce iese” [interviu de Daniel Clinci și Yigru Zeltil cu Igor Mocanu, curatorul proiectorului SinCronic 2016] (5 septembrie 2016, revistatomis.ro

Mirosul picturii [Ecaterina Vrana, Coasa era pui, Vellant/MARe, 2015] (2 iunie 2016, revistatomis.ro)

Nume de cod: Ovidiu (25 mai 2016, Gazeta de Constanța)

În arest și extaz [King Von Bee, Black Wednesday (The Life and Times of a Hustla), IJP Constanța] (29 decembrie 2015, Gazeta de Constanța) [Under arrest and ecstasy]

„Dublul de metal care zâmbește” [Gili Mocanu, Dublul, H'art, 2015] (3 decembrie 2015, Gazeta de Constanța)

Vidul ovid la aniversară (SuperBalchik 2015. Un eseu despre (ne)întoarcere) [Dobrogea interbelică. Lumina secretă a Dobrogei de la Sulina la Balchik, MAC; Motivul dobrogean în arta contemporană, MINAC] (16 noiembrie 2015, Gazeta de Constanța)

Triumful talentului [Zamfir Dumitrescu, Expoziție de pictură, MAC] (4 noiembrie 2015, Gazeta de Constanța)

Artă (nici măcar) pentru artă [Sorin Adam, Expoziție de pictură/Resim sergisi, MAC] (4 octombrie 2015, Gazeta de Constanța)

Constanța Caz - excepția care a rămas (de) excepție? (15 septembrie 2015, Gazeta de Constanța)

Un artist trebuie să fie imprevizibil - interviu cu Petru Lucaci (1 septembrie 2015, Gazeta de Constanța)

Râsu’-plânsu’ realității [Spectacolul Realității, Art Gallery Constanța] (20 august 2015, Gazeta de Constanța)

Și mângâierea însemna violență [Ecaterina Vrana, Coasa era pui, MAC/MARe] (7 august 2015, Gazeta de Constanța)

Vernisaje pe care le-am ratat [Salonul de Vară 2015, Art Gallery Constanța/Laur Cliante, Status Quo, MAC] (27 iulie 2015, Gazeta de Constanța)

Despre „moartea picturii” (8 iulie 2015, Gazeta de Constanța)

Toate bune și frumoase [Temeiuri. Elogiul Frumuseții ca Înfățișare a Binelui - Salonul Național al Artelor, Art Gallery Constanța] (2 iulie 2015, Gazeta de Constanța)

În bărci asiatice pe sub poduri europene [Poduri europene 2015, MAC/Min Aye Than, Myanmar – tărâm de aur, MAC] (27 iunie 2015, Gazeta de Constanța)

Titaniu, tomitaniu, ovidianiu… [OVIDIANUM 2015, Art Gallery Constanța] (16 iunie 2015, Constanța)

Autograf de fotograf? (27 mai 2015, Gazeta de Constanța)

Non-arta trăgaciului (de la ideologie la prostie) (14 mai 2015, Gazeta de Constanța)

Nuduri feminine și un voyeur încăpățânat [Florin Stoiciu/Costel Iacob/Ovidiu Ionescu, MASK 2015, MAC] (6 mai 2015, Gazeta de Constanța)

Dincolo și dincoace de critică (27 aprilie 2015, Gazeta de Constanța)

Arta contemporană: o posibilă introducere (22 aprilie 2015, Gazeta de Constanța)


Printre picturi [Stagiarii U.A.P. 2014-2015, Art Gallery Constanța] (15 aprilie 2015, Gazeta de Constanța)

„Muzeul din depozit” urcă pe „Scara cu flori” [redeschiderea Muzeului de Artă Constanța] (9 aprilie 2015, Gazeta de Constanța)

CONTAMINAZIONI 014, MINAC

Anamaria Avram, SENZITIV, Art Gallery Constanța

o să // fuse și se duse

 

proiecte în derulare


pentru khora impex:
colecția „(n)ațional”: BIBLIOTECA DIN ALEXANDRIA, CASA DE CULTURĂ,
DICȚIONAR DE POEȚI ROMÂNI CONTEMPORANI, ș.a.
colecția de monografii urbane: ALEXANDRIA, TÂRGOVIȘTE, ZALĂU ș.a.
în afara colecțiilor: Perla Harghitei, din viața unui adult, yuputka, mariana yin,
library music, all music, oțetarul, Cap Aurora, villeroy&boch metropolitan new wave,
The Poetry of Speculative Realism, higgs bosom, cotele apelor dunării, cadmiumgelb etc.,
și pe mine cine mă reprezintă, micronebunii, sare de mare ș.a.

pentru alte edituri/ocazii:
Gertrude Stein, Tandre butoane (2017) 
Constanța.txt (2017)
Șase plimbări prin/pe lângă conceptualism (2017-8?)
Scriere creatoare/creativă/necreativă/recreativă (2017-8?)
l-b-r (2017-8?)
Un ciocan, nu în funcțiune. Despre grupul L=A=N=G=U=A=G=E (2018-9?)
Anii 2000 în poezia tânără din România și Portugalia (2020?)
Visul lui Fundulea (?)
James Joyce, Trezia Finneganilor (?)

 




poate conține urme de nuci (concept: 2014/actualizare: 2015-2017)
Acest volum, prin decretul autorului, ar putea (prin urmare, trebuie?) să fie citit ca o (auto)biografie. Pentru a avea satisfacția diabolică de a comite un gest tabu (așa ceva nu se face, se închid posibilitățile!) - de a răspunde la întrebarea fatală „ce a vrut să zică pohetul?” -, punctez faptul că textele actualizează diferite proceduri (sau concepte, dacă insist să aduc în discuția așa-numita „poezie conceptuală” în care, pentru moment, m-aș încadra), dar nu conțin lucruri indiferente... cel puțin pentru legăturile neuronale ale autorului (fizic, nu virtual - trupul știe mai multe).
Biograficul, îndeobște, vizează lucrurile care ți se întâmplă - dar, mai întâi, a vizat ceea ce este pur și simplu informație relevantă, pandant - în cele din urmă - al birocrației. Cardurile devin noua pornografie a birocraților, dar cred eu în CNP? În fond, nu mă preocupă nici sortimentul de hazard care însoțește (sau nu) amalgamul de fapte care, cel puțin pentru mine (ca în virtutea unei legi particulare), nu spun mare lucru. O certitudine este abia faptul că sunt înconjurat de informații, sisteme și relații. Tind să cred că abia cum leg aceste constelații mă descriu. Fracturiștii își rezervau dreptul de a crede nu în relație, ci în reacție, pentru a rămâne pe un tărâm sociopsihologic. Eu doar constat cum nu pot decât să percep în continuare cvasicentrat (pop art ca totemism?) toate aceste tipare și asimetrii care se plimbă precum produsele de pe rafturi...

(printre poemele actualizate în carte se numără: certificat de existență, abecedar, pagini aurii deci exiști, pc adventure, arborele lumii, casadelux, restaurant înfațata, designer-ul excelenței, e111: apus de soare, spațiulmeu, subiecte de examen, ființele elementale, catalog cromatic, nisip decorativ, gramatica tradițională versus gramatica modernă, astrodisc, standarde, internetul obiectelor ș.a.)



frăția chiustengeană (2017?)
Carte care are la bază lucrarea mea de disertație,
o cercetare despre „grupul de la Constanța”.






minimalisme:puncte de vedere (2018-9?)
O cercetare multidisciplinară despre „minimalism”, așa cum a fost înțeles în arte, locuri și momente diferite. Ceva sistematic, dar și plăcut. Sunt încă în faza strângerii materialelor bibliografice și a căutării ideilor.




DESTULĂ IMAGINAȚIE: o antologie Petre Stoica (2017-8?)
O carte care urma să fie însoțită de o postfață masivă care să țină loc de monografie...
Voi opta, cred, în cele din urmă pentru o altă formulă.



O_O (o arhivă/antologie de texte experimentale din literatura română)




evenimente și proiecte anterioare





Gertrude Stein, this makes an ingredient in a mixture which has banana in it (khora impex // 3 february 2017)




A Bibliography of Conceptual Writing (khora impex, 2017)

The first “final” version of a never-ending project, a bibliography of conceptual literature – not just appropriation-based conceptualism, but also relatively “rigorous” forms of flarf, concrete poetry and so on. Like the editors of the anthology I’ll Drown My Book: Conceptual Writing by Women, I consider a more inclusive definition. At least in my version (and I invite other people to continue it if they can/want to), there are more than a thousand books and hundreds of authors included from different countries, nationalities, genders – as different as it is possible for now, of course. Authors are sorted alphabetically, books by the same author chronologically. More about the process and about my views on conceptualism can be found in the opening of the book.




Colour by derek beaulieu / yigru zeltil (khora impex, 2017)

Colour (2010) by derek beaulieu consists of lists of Crayola colour names. I just took the whole chapbook, inserted myself on the title page and on the last page, then covered every word or group of words in the appropriate colour or by applying the dominant colour in the first or second picture found when googling that exact word or group of words. On some of the last pages I also applied effects to approximate the nature of those varieties of Crayola (or just because it looks even cooler). Enjoy it as a shameless pop art monochrome painting non-store – and you can bring your own colourful candy to it!



sunt sunet (khora impex productions, decembrie 2016)






uleiuri volatile [variantă nouă] (Clubul de Lectură Nepotu' lui Thoreau, Insomnia, 3 noiembrie 2016)




Serge Fauchereau, Introducere în poezia americană modernă, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Tracus Arte, redactor: Yigru Zeltil (apariție: toamna 2016)



participare la Simpozionul Naţional „Craiova şi avangarda europeană”, ediția a IV-a: CENTENAR DADA (21 octombrie 2016)




Homage to the Spectrum of Weekdays [nearly Josef Albers style!] for @christianbok (calendar set according to ISO 8601) (october 2016)



RENUNȚĂ LA IMPROVIZAȚII CÂT MAI AI TIMP! (@ Bianca Sanda, București, 28 feb. 2016)



participare cu sprijinul ODD la Natură critică: Workshop de scriere critică în arta contemporană, organizat de Revista ARTA în parteneriat cu MNAC (22-28 feb. 2016) [Workshop of contemporary art criticism]





mediul încurajator (12 septembrie 2015, Etaju' 9 (Bianca Sanda), Constanța)

luier (improvizație la fluier) / safo (texte care au fost „distruse” până ce nu au rămas decât fragmente) / continente la purtăreț (fragmente de hârtie colorată de folosit de către public, în special în timpul improvizației sonore) / apă platon/sos aristotel (colaj de rânduri și sintagme decupate la întâmplare din Platon și Aristotel) / anunț/limită (coli A4 inscripționate cu marker-ul și dispuse într-un anumit fel pe masă) / stai în sus (a ieși pe terasa de pe acoperișul blocului)

nu eu, ci publicul restrâns a avut ideea de a folosi relațional două dintre textele pe care le-am adus din poate conține urme de nuci: certificat de existență a fost folosit ca un formular pe care l-am completat cu toții, iar din catalog cromatic am citit pe rând numele de culori (până ce ne-am plictisit!)



uleiuri volatile (la Clubul de Lectură Open Art, București, 2 septembrie 2015)



minimale (21 martie 2015, Biblioteca Colorată, Constanța)

 


CDPL FEST 21 (28 februarie 2014, Club A, București) // lansare țeaiul vierde/țeaiul ros

miercuri, 10 august 2016

f(requently) a(sked) q(uestions)

- Yigru Zeltil? What does that even mean?

It's a pen name conceived through an automatic (as in Surrealist) process. It doesn't mean something in a deliberate way, though it did suggest me some things subconsciously, people have noted the similarities with some real words ('tiger', 'igloo', 'zeal'), but there isn't anyone else with such a name (although, if you can trust googling, it seems Yigru may be a name around Ethiopia... I like Ethio-Jazz and a lot of other forms of African culture, so I don't mind at all; in any case, I don't regard it as cultural appropriation).

Some were misled, thinking that I may be downright foreigner or, at least, a Turk or Tatar (I love Turkish, I wish I could have learned it, but I missed a chance...). No, I'm (too) Romanian, although I certainly don't feel like one. Maybe I could say - like Fernando Pessoa/Bernardo Soares - that my mother tongue is Romanian, but I can't stand the notion of separation that is implied by nationalism. It's 'trendy' now to reject, to denounce any notion of cosmopolitanism, of multiculturalism (at least in its neoliberal implementation), but I'm not like that. 'My place' could only be something like, maybe, Toronto, a melting pot of cultures and languages that would be both challenging and stimulating for me. Romania still has to feel like 'home' to me at the moment, but there's also a sense of menace floating around, deriving from my deep incompatibility with this culture and the lack of respect for my values as a part of the creative class and as a queer person.

Returning to my gesture of opting for a singular pen name (and, maybe soon, legal name too), it is rooted in my childhood shock of discovering in the Yellow Pages that, even around my city, there are more than a few people who have the same birth name as me. Should my statement be seen as a metaphysical revelation of the Nichita Stănescu sort? Well, no mythology was there for me, which explains my later interest in linguistics and, as of recently, in conceptual art or literature that investigates this system or other kinds of systems that regulate our fundamentally bureaucratic civilization. The rest is noise...



- What do you think about 'inspiration', 'creation'?

Don't call me Platonic or Aristotelian, I can be both on demand. (laughs) I am tired of discussions on 'inspiration', not unlike when I am asked about biographic details around, say, our 'National Poet' (M. Eminescu). (Don't ask me!)

I prefer having a text in front of me, dealing with it, discussing it... Beyond that, there's often a lot of unpleasant (for me) speculating. Call it 'bumper-car structuralism' if you will, but biographical mumbo-jumbo is uninteresting to me, trivial. I prefer being 'grounded' in paper. Then again... I guess a lot of people read writers depending on their human quality/qualities, on how interesting their life is/was; the generation of writers before me (the 'Generation 2000') talked much about 'writing the way we live' (or vice versa). Too puritan to emulate the spirit of Bukowski or of the Beats, I rather take refuge in the outskirts of the 'dead-serious' academic spirit.

So yes, I think a ('poetic') creation is an artifact, but - for their author(s), obviously - it can't be just an 'artifact'. In fact, I'm not necessarily 'materialist'. There is a real process behind the word 'inspiration', as well as bits of Romanticism that are not my concern. How real are they? I don't even want to bother with discussing them, being rather hostile to creating anymore second-hand mythologies, icons...

Even poets I - let's say - somewhat respect fall in the trap of discussing, for instance, what is 'real poetry'. Poets who can tell (with their nose?) if something is 'real poetry' or not... Awful discussions. If one is to delve into this kind of affair, the job has to be done very rigorously or not at all - my view. I do fall sometimes as well in the temptations of literary cafe discussions (partly because my isolation developed in me a sense of yearning for deeper literary connections), but my preference is: 'tl;dr' mode over vulgarization, sorry.

In the recent past, I admit I have engaged in rather aggressive talk on the fiercely conservative nature of the literary world of Romania and its institutions. From old to young critics or even poets, confusing divine inspiration with writerly talent, attacking the idea of creative writing (such courses barely even exist in our country), being hostile to experimental/heavily theoretical approaches (long ago learned by the Romanian art world) seem common threads to me, no matter if it happens in the name of old literary traditions or reckless sincerity.

It's no wonder that, with such a severely undereducated and underfunded literary world, fascination with the image of the 'poet' as a cursed marginal or, at best, common person hold sway. The rule of the land: taking things for granted instead of deconstructing.



- As a foreign reader, what can you tell me about the context of your writings, about what is written/read around you? What are the expectations?

If you live in a Western country where even public money is given on a regular basis to artistic/literary manifestations that otherwise make little sense to a wider audience (of people who are uninitiated, who usually don't hold the assumptions and beliefs that are behind a lot of (post)modern art) - just because this is what is 'supposed' to be promoted in a culture with certain values -, you might find the rampaging anti-intellectualism that exists on all levels in Romania... jarring.

So my early interest in the historical avant-garde(s) and my newer attempts to engage with contemporary forms of 'experimental' arts and literature aren't really tied to a local 'tradition' (though I do recognize a precedent in my city, the Constanța group of poets: Mugur Grosu, Gili Mocanu, the late George Vasilievici, Sorin Dinco, Mircea Țuglea and so on). At first, I was just glad to explore writing and only later did I try to get into the literary world, become 'initiated'.

At the time, of course, a lot of my poems were poorly written, beyond the occasional Dadaist nonsense or Surrealist dreamtellings that, however, seem short-sighted in retrospected. But even then I knew that I have to move on (when I did, it was when the joyful moods of my high school years started fading away, becoming more and more disenchanted).

It was in part my prejudice, but also true that, at least back then, one had to be a 'tough person' to draw attention as a poet - no metaphors, preferably not even a word about literature, hard-boiled cynicism and hard life... or just something too 'extreme' for a puritan geek like me. I tried to react in my own ways, but the texts in my first printed chapbook (cocoa, 2012) were little more than lyrical collages (autobiographical, but not authenticist); otherwise, that step meant a lot to me. Now I'm less 'colorful' and 'juicy', hence why some of the readers who were into cocoa... turned out to be alienated by my newer texts - reactions like 'this is not poetry' or 'it's just an experiment'.

At least I can say now that there is more diversity on the Romanian poetry scene and there is more awareness of it, even though there are still quite distinct "streams" and groups. As for me, I don't entirely fit in any of those. Anyway, I am more strategical, but also less enthusiast in a way (my personal, emotional life also getting in the way - sometimes I just don't want to read or write anything at all).

I have some "big" projects ahead, but I know they can only have effects on the long-term. People nowadays can have so easily access to experimental stuff through archives like UbuWeb or sites dedicated to contemporary art, but I suspect there is a lot of boredom, feeling of saturation... I would love to manage to bring some of this stuff closer to an audience somewhere around here - maybe they can actually get it, even if they don't have a "training". I am idealist at heart, after all.


 A somewhat different F.A.Q., this time in Romanian:

duminică, 17 aprilie 2016

Probleme fundamentale (!/?) ale poeziei și probleme actuale (ciornă/meditație)




Creierul necesită mai mult efort pentru a procesa un text dispus în versuri decât un text dispus în proză neîntreruptă decât sporadic (în paragrafe mai multe, adică nici să nu fie un înspăimântător paragraf-fluviu).

Dacă impactul rândurilor „rupte” poate fi atenuat prin existența unor structuri predictibile și cât mai simple (strofe cu număr fix de versuri), prin tectonică (aranjamentul tipografic), problema următoare care survine este cea a perturbării „transparenței” prin figurile de stil, prin limbajul metaforic, care în tradițiile poetice mai vechi circula într-un inventar de clișee (care, în cazul unor literaturi orientale, au putut sau mai pot stagna timp de secole!), dar în tradițiile poetice moderne pot varia de la autor la autor sau chiar în interiorul operei aceluiași autor, în cazul în care opera lor poetică mai presupune un asemenea sistem (dar întâlnești și autori la care nu există coerențe stilistice, ci doar structurale, poietice).

(Mel Bochner, LANGUAGE IS NOT TRANSPARENT, 1969, rubber stamp on four sheets of paper, 7.25 x 6.75 inches)


Pe de altă parte, un grad mai mare de „transparență” și mai redus de atragere a atenției asupra mediului (după cum știm, modernismul a fost uneori definit ca tendință de a reduce fiecare câmp - poezia, pictura, sculptura etc. - la formele sale cele mai „pure”, bazice, ceea ce înseamnă să respingi „iluzionismul” și să atragi atenția asupra materialității textului și a paginii, pânzei etc.) tinde să destabilizeze percepția și, cel puțin până se asimilează noua convenție, să atragă de asemenea atenția asupra propriului tău orizont de așteptare.

Așa se întâmplă când poezia narativă și/sau jurnalieră (vezi notațiile lui O'Hara, vezi „cvasiliteratura” douămiistă) te poate face să exclami „asta nu e poezie, e proză, fiind prozaică, lipsită de complexitate la nivel de limbaj etc.” - moment în care e clar că fiecare text/poetică în sine presupune un pact diferențiat de lectură. Textul, scriitura există înainte de a se defini, de a fi definită, de a se recunoaște ca „poezie” sau „proză” - și problema purității se lămurește când operăm cu alunecoasa distincție dintre „ficțiune” sau „non-ficțiune”...
(ilustrație din studiul The Emergence of Literary Diction de Ted Underwood și Jordan Sellers)

Aici ar mai fi și problema numelor în sine. Continuăm în modernitate să operăm cu o etichetă ca „literatură” chiar și acolo unde avem de-a face cu o „anti-literatură” - chiar acest „anti” este resimțit, fie și la nivel de limbaj, ca o „violență” -, păstrăm numele în virtutea asemănărilor și le sfidăm cotidian când (dacă) spunem „asta nu e poezie” (a se citi „asta nu e poezie bună, nu se conformează definiției mele, pe care o consider universală”). Fenomenul acesta de „paleonimie” este discutat chiar în primele pagini din „Diseminarea” lui Derrida.

Poezia modernă tinde să aibă loc la nivelul paginii tipărite și să se situeze în opoziție față de exact acel regim în care s-a dezvoltat poezia sincretică a vârstei folclorice, a vârstei în care artele erau exprimate nu de indivizi (burghezi sau, acum, neoliberali), ci de reprezentanți ai colectivității: regimul vocii. Văzul tinde să „observe”, pe când vocea „acționează”. Rostești „SĂ FIE LUMINĂ!” și deja ai făcut măcar să vibreze aerul. Aici este individualitatea sacră: sacru tinde să fie un munte (semn al unei realități denivelate, cu „centre de putere”, de „real/sacru”).
Profanul, după Eliade, presupune o realitate omogenă, lipsită de centru (o câmpie fără margini, dacă vreți, sau un sistem cu distanțe măsurabile - pentru a exista măsură, trebuie ca distanțele să fie egale și lucrurile să se desfășoare la fel de fiecare dată sau predictibil, fără surprize).

Scriitura este o scrijelitură, scriitura are nevoie de semnătură, când nu este ea însăși o semnătură scrijelită pentru mai târziu, graffiti pentru eternitate. Memoria oamenilor vocilor este excelentă, dar nu perfectă; dezvoltarea uitării este compensată artificial prin capacitatea tehnică a reamintirii. (O referință în acest sens: Marshall McLuhan, „Galaxia Gutenberg”.)

Apoi literele, cuvintele tind, de regulă, să fie pe picior de egalitate, să meargă dinspre idiolect înspre aspectul cel mai convențional: de la „sacru” la „profan”. Paradoxul este că, pentru a nu „cădea” în folclor (deși, se spune acum, un autor este viu în măsura în care rămâne în „canon”, în care continuă să fie reactualizat și nu rămâne blocat prin cotloanele bibliotecii, într-un articol de dicționar sau nici măcar), trebuie să te semnezi, să emani autoritate, să-ți exerciți funcția de autor. Altminteri, cum am putea distinge textele sau de ce ar trebui?

Un alt soi de paradox: după ce am avut parte de „stil personal” alăturat funcției de autor (altminteri chioară în sine - când sunt mai mulți autori, când fiecare este autor, cum îi mai distingi, de ce ai mai distinge?), autenticismul - tocmai în această epocă post-Gutenberg, în care accentul e pe economia imaginilor, nu pe politica limbajului - reinstaurează „vocea”.
„Autorii” nu mai sunt zeități specializate (și nici meșteșugarii unor stiluri forjate, fiecare stil fiind o „rețetă” pe care ceilalți ar trebui să nu o stăpânească, să nu le iasă decât „à la manière de...”), ci persoane fizice (adeseori literalmente: vezi predilecția pentru folosirea numelui din buletin) la care, în cazul unei abordări precum cea fracturistă, „stilul” ar fi înlocuit de temperament (greșesc?). Adică un fel de umanism slab, în care fundamentul comun este nu rațiunea, ci vulnerabilitatea.
(chiar așa arată coperta primului volum de poezie semnat de marius pârlogea... nu știu dacă este sau nu chiar amprenta sa digitală, ar trebui să dea declarație pe propria răspundere de persoană fizică :-)

Ma Parlo (Marius Pârlogea) îmi spunea la evenimentul organizat de „Ziua Internațională a Poeziei” (unde a fost prezent, dar a refuzat să vină cu vreun text sau să improvizeze) că ar trebui să nu mai scriu „ca din cărți”, ci doar să scriu „de-ale mele”, la o distanță de influența lecturilor, de bagajul cultural în fond.
Asta presupune o poezie lirică în sensul autobiografismului, altminteri narativă în structură (pentru că, înainte de a fi stări, se întâmplă lucruri la care reacționăm; însuși fracturismul era o reacție înainte de toate, pentru că, după ei, ar trebui să nu existe nicio distanță, nicio „fractură” între cum scrii și cum trăiești, între tine ca autor sau ca persoană fizică).

Dar poezia mai poate fi (a mai fost) și „statică”, iar pentru a scrie autenticism biografic trebuie mai întâi să devii (!!) persoană fizică, să devii eu (și să percepi realitatea mai mult narativ decât descriptiv, dar să mă abțin de la alte digresiuni).
Desigur, ar trebui să nu se mai aburească „geamul” limbajului; dacă se mai aburește pe alocuri, este pentru că persoana fizică mai poate simți și nevoia individualizării prin sforțări (șfoarțări?) de limbaj în limitele acceptabilului (negociabil, fluctuant ca moda). Pentru a folosi astfel limbajul este nevoie de... „nesimțire”. De a nu ști sau de a uita pe cât se poate că (mai) toate cuvintele tale, luate în sine, nu pot fi invenția ta și că absolut nimic din ceea ce scrii nu poate fi proprietatea ta (nu fără suprastructura preventivă a legilor drepturilor de autor, unde este cazul), un spațiu numai al tău.
(câțiva dintre heteronimii lui Fernando Pessoa, care se diferențiază nu doar prin nume, ci și prin diferențele de stil și viziune asupra lumii, precum și prin biografiile lor fictive, care sunt interconectate; scrierile lor diferă chiar și față de scrierile ortonimului Fernando Pessoa)

Desigur, este totodată nevoie de reprimarea tendințelor „schizo” (presupunând că nu le sublimezi în heteronimi, dar asta ar fi o discuție mai delicată).
Autenticiștii pot fi, măcar în privința asta, confortabili: a practica în momentul acesta tehnici precum colajul, readymade-ul etc. (ne trădează însuși faptul că sunt niște tehnici cu denumiri și istorii proprii) înseamnă a te plasa în siajul unor tradiții care sunt în același timp plase de siguranță (nebunie organizată, deci acceptabilă) și țarcuri literare (cel care acum spune „nu este decât dadaism prăfuit, s-a tot făcut de vreun secol încoace” are siguranța că nu ar putea fi, nici măcar prin forța modei, contaminat de consecințe; existența și recunoașterea ca atare a unor „rafturi” sau „tradiții literare” permite autonomia, supraviețuirea lor: cum altfel să mai scrii după Auschwitz? Trebuie să nu știi, să ignori faptul că violența poate izbucni din orice construcție identitară constituită în opoziție cu restul, din orice „versus”).

Mi se pare, în condițiile astea, că singura alternativă viabilă la paradigma aceasta a autenticității (care valorizează memoria traumatică individuală, memoria culturală fiind aproape irelevantă în ecuație; doar precaritatea, vulnerabilitatea sunt în comun, dar formele sunt individuale) este cea a regândirii ritualurilor literare (ceea ce ar afecta și formele) în termeni relaționali.
Și aici nu mă limitez la acte precum a scrie la mai multe mâini sau a orbita în jurul „traducerii” (traducerea-ca-poezie, poezia-cu-traducere).
Ar trebui - așa cum au învățat deja unii din câmpul „artelor vizuale” - să ne reglementăm juridic în alți termeni decât cei ai spectacolului, care se va reduce mereu, în ultimă instanță, la „eu” versus „tu” și „noi” versus „ceilalți”.
Chiar acolo unde „magia poetică” (care supraviețuiește oriunde există provincialism, dar mai ales acolo unde sunt centrii (!!) inerției - sau, mai exact, unde se conservă ceea ce nu se mai opune inerției) este înlocuit de prozaismul autenticității, pactul rămâne același sau, mai precis, nu este confruntat cu o forță anti-inerțială. Comunicare „naturală” în aceeași limbă, nu „chinul” traducerii.


(Afiș de la o lansare a volumului Trado, care a fost publicat simultan în română și suedeză - se pare că varianta suedeză a fost un bestseller în nișa cărților de poezie - de către cele două autoare și traducătoare, Svetlana Cârstean și Athena Farrokhzad; cartea este compusă din două cicluri „lirice” - altminteri, fiecare dintre cele două poete fac constant trimiteri la cealaltă - și, între ele, un ciclu de însemnări și citate în jurul temei traducerii și a traducătorilor.  Am ținut să includ acest afiș tocmai pentrucă include prezența lui Bogdan Ghiu, al cărui Totul trebuie tradus este invocat la un moment dadt în carte. Precizez și că unele dintre ideile mele de mai sus sunt datorate tot lecturilor din Ghiu, iar aici mai trebuie menționată și Linia de producție. Lucrând cu arta)

//

Nu o „necesitate istorică”, ci o eventualitate fericită este cea în care am depăși miserupismul refugiului în autenticitate, care, așa cum a demonstrat-o cazul lui Ianuș și nu numai, poate deveni regresie. Dacă autenticismul a fost resimțit drept progresiv într-un moment în care impunerea unei anumite formule optzeciste a adus și necesitatea criticii, acesta s-a diluat treptat în poeticile etichetate ca fiind „minimaliste” sau „postumane” (sau, altfel spus, sunt reversul „rece” al procesului „cald” pe care îl presupunea fracturismul) și în cele care se conturează acum sub auspiciul umbrelei de „nou formalism”, în care poeții tineri mai „legitimi” vor ajunge să coabiteze cu vetuști (pre)moderni...
Este o confuzie fericită din punct de vedere comercial și simbolic (editura Cartea Românească, ca editură oficială a Uniunii Scriitorilor), îmi dau seama din modul în care jubilează criticii care ajung să îi plaseze în același context pe cei care se raportează mai mult sau mai puțin la slam, spoken word sau versuri din alte zone muzicale decât hip-hop-ul alături de cei cu poetici retro (eufemism prea blând pentru ceea ce este istoricizat, datat de-a binelea), alături de un George State (care este, din punctul meu de vedere, doar un emul celanian palid și tardiv în Crux, dar iată că este de bon-ton să apelezi la Celan; în rest, nu ar fi singurul poet-traducător al cărui prestigiu de poet a fost gonflat dinspre latura de traducător).
Desigur, mă lamentez pentru că impresionista critică de întâmpinare pe care încă o avem justifică un sistem nedrept, o competiție inegală în care regulile jocului nu sunt aceleași pentru toți și nici măcar nu sunt cunoscute/acceptate conștient de către toți, timp în care resursele sunt precare și ierarhiile nu tocmai inclusive...
 Sunt nevoit uneori să lucrez ca pentru o istorie „partizană” a literaturii, autorii de istorii „critice” (inclusiv cei tineri, cei de la care mă aștept la asemenea repetări ale istoriei) fiind prea ocupați să-și folosească resursele în scopuri conservatoare, dincolo de care se ascunde aceeași combinație de miserupism (ca tradiție de tranziție) și de egocentrism plat care se întâlnește, la un nivel mai profund, cu cel (mai pretențios) al metafizicilor prăfuiți și, de pe acum, mândri de a lor incapacitate de adaptare.
Deși există excepții fericite printre douămiiști, paradigma aceasta a autenticității cade și ea într-o inerție, la care aș spune că era condamnată din start prin preponderența alergiei la teorie (ceea ce nu i-a împiedicat chiar pe unii dintre aceștia să improvizeze teorii, adică manifeste...). Și eu, și unele/unii dintre cele/cei față de care simt afinități în momentul de față am început să reconsiderăm locul teoriei în practica noastră (unii preferând, în mod radical, să se sustragă aproape oricărei practici la vedere), să nu mai luăm lucrurile de-a gata. Este o luptă cu anumite inerții, deși trebuie și față de propria noastră luptă să fim lucizi.
A vorbi despre deficit (de partea autenticiștilor) și surplus (de partea „noastră”) de imaginație ar fi și el un mod facil de a descrie lucrurile. Am putea crea o sub-nișă, am putea produce marfă care să fie „marfă” pentru noi. Dintr-o constelație (sau nici măcar) am putea deveni și noi o bisericuță!!... Aoleu, mai ușor cu pianul pe scări. Hai să nu pierdem iar din vedere scopurile - de ce ne mai obosim să facem lucrurile astea, ce ne mai animă cu adevărat?

Nu ar strica să-l citez din nou pe Mușina: „Pentru a intui poezia viitorului, poezia de făcut, nu avem decît un singur reper: lucrurile de care ne pasă” (Teoria și practica literaturii, p. 25). Cu observația că m-aș abține chiar de la a folosi aici cuvântul „poezie”. Mușina diferențiază între „poezie” și „reportaj”, dar, cel puțin de la douămiism încoace, este clar că trebuie făcute ambele lucruri. Iată încă un lucru în privința căruia ar trebui totuși să arătăm puțină recunoștință față de douămiiști, lăsând la o parte faptul că au reușit doar în parte să extindă câmpul literar (care, iată, dă să se închidă la loc în purisme, drept dovadă atitudinile criticilor mainstream, chiar și a celor tineri).

(de continuat)